Părinții m-au învățat să respect oamenii. Viața mi-a arătat cine merită…

Respectă-te pe tine însuți, mai întâi, respectul de sine nimeni nu ni-l poate lua. Respectă și pe cei din jurul tău, pentru că asta ține de educația ta, de caracterul și personalitatea ta!

Să nu ai așteptări ca cineva să-ți întoarcă în aceeași măsură respectul. Corectitudinea și respectul sunt privite ca pe o naivitate. Mulți nu le vor aprecia, pe alții nu îi va interesa, iar restul nici nu vor observa.

Partea pozitivă de aici, ca și în cazul bunătății este că cei care dețin aceste valori interioare nu vor avea niciodată de pierdut. Se vor înconjura numai de oameni deosebiți.

Respectul reprezintă atitudinea de stimă față de sine și față de ceilalți și e o calitate la fel de valoroasă ca iubirea. Când oamenii au suferit din iubire, prietenia și stima au fost cele care au venit să vindece rănile… „Oamenii au inventat respectul ca să ascundă locul gol, unde ar trebui să fie iubirea”, afirma Lev Tolstoi.

A dărui cuiva respect înseamnă a-i accepta acelei persoane ideile, sentimentele și nevoile, dar și a i le prețui. Acest lucru se arată și se demonstrează prin atitudine și comportament și este unul din acele lucruri care nu se cumpără cu bani.

Se spune că respectul trebuie câștigat; așadar, pentru a primi respect, trebuie să-l oferim și noi, sincer și real.  Menționez aici, însă, că niciodată respectul față de alții nu trebuie pus înaintea respectului față de sine. Respectându-ne pe noi, învățăm cum să-i respectăm pe ceilalți și respectiv, aceștia învață cum să se poarte față de noi. Pentru a primi stimă, trebuie să oferi stimă.

 

Loading...